stroncăní, stroncănésc, vb. IV (reg.) 1. (despre struguri) a zdrobi, a stroși. 2. (fig.) a trăncăni. Vezi definitia »

GĂITĂNÍ, găitănesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A răsuci, a împleti găitane (1). ♦ Refl. Fig. (Despre iarbă) A se răsuci la vârf. [Pr.: gă-i-] – Din găitan. Vezi definitia »

săblăzní, săblăznésc, vb. IV (înv.) 1. a (se) abate de la calea morală, a duce sau a cădea în ispită, în păcat; a greși. 2. (refl.) a ejacula, a avea poluție. 3. (refl.) a nu recunoaște ca atare, a (se) necăji. Vezi definitia »

CHIPROVICÉNI s. m. pl. Nume dat unor meșteșugari bulgari stabiliți în a doua jumătate a sec. XVII în Țara Românească. – Chiprovăț (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

chiuní, pers. 3 sg. chiunéște, vb. IV (reg., înv.; despre curci) a căuni, a chiorăi. Vezi definitia »