BOGORODICINA, s.f. Termen bisericesc de origine slavonă: 1. „[a] Născătoarei de Dumnezeu”. De obicei se referă la Troparele (cântări scurte de slăvire și laudă) pentru Născătoarea de Dumnezeu, rânduite la Utrenie și Vecernie și la Canoanele sărbătorilor, pentru fiecare zi a săptămânii. Acestea se cântă pe cele opt glasuri bisericești. 2. Se poate referi și la mirida Născătoarei de Dumnezeu (părticică de prescură) așezată pe Sfântul Disc, la Slujba Proscomidiei (premergătoare Sfintei Liturghii). Sursă: Ene și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Edit. Diecezană, Caransebeș, 2001, p. 66. Vezi definitia »

TENSIONÁ vb. I. tr. 1. (Tehn.) A întinde. 2. A produce încordare, tensiune. [Pron. -si-o-. / < fr. tensionner]. Vezi definitia »

COCHINCHÍNA s. f. 1. Rasă de găini originară din China, cu penaj bogat, crescută pentru producția mare de carne. 2. Găină din rasa Cochinchina (1). – Din engl. Cochinchina. Vezi definitia »

închiná (închín, închinát), vb. – 1. A înclina, a apleca. – 2. (Refl.) A se pleca. – 3. (Refl.) A face o reverență. – 4. (Refl.) A se supune, a capitula, a se declara învins. – 5. (Refl.) A-și face semnul crucii. – 6. (Refl.) A se dedica, a se consacra. – 7. (Refl.) A face o ofrandă. – 8. (Înv.) A întemeia și înzestra o biserică, cedînd administrarea ei altui lăcaș religios de rang mai mare. – 9. A dedica. – 10. A ridica paharul ciocnindu-l cu paharul altora și a bea, făcînd o urare, a toasta. – 11. A supune. – Mr. (î)ncl’in, (î)ncl’inare, megl. ancl’in. Lat. inclināre (Pușcariu 818; Candrea-Dens., 848; REW 4359; DAR), cf. it. (in)chinare, prov. (en)clinar, fr. encliner, cat. enclinar „a saluta”. Pentru semantism, cf. ex. gr. și sl. aduse de DAR. Este dublet al lui înclina „a inclina” ‹ fr. incliner. – Der. înclinat, adj. (înclinat; dedicat, pelegrin); închinător, adj. (adorator); închinător, s. m. (varietate de șoim, Falco tinnunculus); închinăcios, adj. (fățarnic, bigot); închinătură, s. f. (înv., adorație); închinăciune, s. f. (reverență; adorație; cult; supunere; salut; toast), care poate proveni din lat. inclinātiōnem (Pușcariu 819), cf. mr. ncl’inățune, megl. (a)ncl’inățuni. Din rom. provine mag. entyinál (Edelspacher 13). Vezi definitia »

Persoana care, printr-un contract de fidejusiune încheiat cu un creditor, se obligă să garanteze acestuia o anumita creanță, executând el obligația atunci când debitorul principal nu o execută el insuși Vezi definitia »