Definita cuvantului cartă
CÁRTĂ1 s.f. 1. (În evul mediu) Act care emană de la un suveran și este destinat a consemna unele drepturi sau libertăți fundamentale, servind drept constituție. 2. Convenție, pact politic fundamental. ♦ Tratat care stabilește crearea unei organizații internaționale, determinându-i atribuțiile și modul de funcționare. ♦ Constituție dată sau acceptată de un principe, de un domn. [< lat. charta, cf. it. carta, fr. charte].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cartă
NUIELÚȘĂ, nuielușe, s. f. Diminutiv al lui nuia; nuieluță. [Pr.: nu-ie-] – Nuia + suf. -ușă. Vezi definitia »
clúcsă (-se), – Cursă, capcană. Bg. kluksa (sec. XVI). După Borcea 183, din săs. Klux; ipoteză puțin probabilă datorită vechimii cuvîntului. Vezi definitia »
FLÉȘĂ s.f. 1. Acoperiș foarte înalt în formă de săgeată, folosit la turnurile monumentale. 2. Partea din spate a afetului unui tun. 3. Procedeu ofensiv la scrimă, constând din deplasarea energică a corpului spre înainte. ◊ Atac în fleșă = atac repede, ca săgeata. [< fr. flèche]. Vezi definitia »
FECULÉNȚĂ s. f. starea unei substanțe bogate în feculă. (< fr. féculence) Vezi definitia »
CROMATOPLÁSMĂ s. f. 1. structură periferică nedife-rențiată a citoplasmei, impregnată cu pigmenți; cromoplasmă. 2. rețeaua cromatinei nucleare. (< fr. chromatoplasme) Vezi definitia »