Definita cuvantului casațiune
CASAȚIÚNE2 s.f. 1. V. casație. 2. (Jur.) Anulare a unei hotărâri judecătorești în urma admiterii recursului. 3. (Cont.) Totalizarea operațiilor privind scoaterea definitivă din uz și din inventar a unui mijloc fix; lichidare. 4. Spargere. [< fr. cassation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu casațiune
SEDIȚIÚNE s.f. (Liv.) Revoltă, răzvrătire, răscoală. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. sédition, lat. seditio]. Vezi definitia »
PROPENSIÚNE s.f. Înclinare (a unui corp către un punct sau către alt corp). ♦ (Fig.) Pornire, înclinație către ceva. [Pron. -si-u-. / < fr. propension, cf. lat. propensio]. Vezi definitia »
PROMPTITÚDINE s. f. însușirea de a fi prompt; rapiditate, punctualitate. (< fr. promptitude, lat. promptitude) Vezi definitia »
ALEGAȚIÚNE s. f. v. alegație. Vezi definitia »
spărgáne s.n. pl. (reg.) vase sparte; hârburi. Vezi definitia »