Definita cuvantului moiră
MOÍRĂ, Moire, s. f. pr. Personificare a destinului în mitologia greacă. În epocile homerice, Moira apare fie ca o forță impersonală, fie ca o divinitate implacabilă în fața căreia chiar și Zeus trebuie să se plece. La Hesiod, apar trei Moire: Clotho, care toarce firul vieții muritorilor, Lachesis, care îi determină lungimea, și Atropos care taie acest fir. La romani, corespunzătoare Moirelor sunt Parcele. [din Dicționar Enciclopedic Român, Ed. Politică 1965, vol. III]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu moiră
mălúră (mălúri), s. f. – Tăciune, ciupercă parazită a grîului (Tilletia tritici). Probabil ngr. μελέρι, μέλουρι „gărgăriță” (Scriban). – Der. mălurit, adj. (atacat de mălură); mălurici, s. m. (plantă, Orobus niger), numită așa pentru că la uscare devine neagră, ca acoperită de mălură; măluros, adj. (cu mălură). Vezi definitia »
PSEUDOMORFÓZĂ s.f. Proces de transformare fizică prin care o substanță, suferind o schimbare în structura ei internă, păstrează totuși forma inițială exterioară a cristalelor. [< fr. pseudomorphose]. Vezi definitia »
CARIOGENÉZĂ2 s. f. proces de formare a unei carii dentare. (< fr. cariogenèse) Vezi definitia »
ETILENDIAMÍDĂ s. f. cea mai simplă diamidă alifatică solubilă în apă, având caracter bazic. (< fr. éthylène-diamide) Vezi definitia »
LEXICOTÉCĂ s. f. colecție de dicționare. (< germ. Lexikotek) Vezi definitia »