SINTÁXĂ, sintaxe, s. f. Parte a gramaticii care studiază funcțiile cuvintelor și ale propozițiilor în vorbire și care stabilește regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în fraze. ◊ Sintaxă poetică = totalitatea procedeelor stilistice ale limbii literare care țin de topica propoziției și a frazei; sintactică poetică. ♦ Parte a logicii simbolice care constituie expunerea derivării expresiilor logice. – Din fr. syntaxe, lat. syntaxis. Vezi definitia »

iustúcă s.f. sg. (reg.) vremea când o afacere e mai în fierbere; toi. Vezi definitia »

LAVÁNDĂ s.f. Plantă din familia labiate, cu frunze și flori odorante; (pop.) levănțică. ◊ Apă de lavandă = parfum extras din levănțică. [< fr. lavande, it. lavanda]. Vezi definitia »

ALBUMÓZĂ s. f. Derivat necoagulabil al albuminei. – Din fr. albumose. Vezi definitia »

PĂLITÚRĂ, pălituri, s. f. Lovitură, izbitură. ♦ Urmă de lovitură; contuzie, rană. – Păli¹ + suf. -tură. Vezi definitia »