BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare în care se află omul alcoolizat; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulată de alcool în mari cantități; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (În sintagmele) Beție rece (sau cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism. Beție albă = toxicomanie. Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului în sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane. 4. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ♦ Beție de cuvinte = înșirare bombastică de cuvinte, stil umflat. – Beat + suf. -ie. Vezi definitia »

părtiníe s.f. (înv. și pop.) părtinire. Vezi definitia »

GÁBIE, gabii, s. f. Platformă orizontală fixată în vârful unui catarg și folosită ca post de observație sau (la navele cu pânze) ca loc de unde se manevrează parâmele. – Din fr. gabie, it. gabbia. Vezi definitia »

PROLANURÍE s. f. prezența prolanului în urină. (< fr. prolanurie) Vezi definitia »

TRITURÁȚIE s. f. triturare. (< fr. trituration, lat. trituratio) Vezi definitia »