ORATORÍSM s. n. (Rar) Oratorie. – Orator + suf. -ism. Vezi definitia »

HEGEMONÍSM s. n. tendință de hegemonie a unui stat sau popor în materie politică. (< hegemonie + -ism) Vezi definitia »

PURITANÍSM s. n. doctrină a unei secte prezbiteriene engleze care se bazează pe principii foarte rigide. ◊ (p.ext.) rigorism exagerat privind respectarea preceptelor religioase și morale. (< fr. puritanisme) Vezi definitia »

CATEHÍSM, catehisme, s. n. 1. Expunere a principiilor religiei creștine, sub formă de întrebări și răspunsuri; catihis; carte care cuprinde această expunere. 2. Fig. Lucrare în care se expune riguros esența unei doctrine, a unei concepții. – Din ngr. katéhismos. Vezi definitia »

ALBINÍSM s. n. 1. anomalie congenitală în depigmentarea pielii și părului sau a irisului. 2. absență a clorofilei în frunze. (< fr. albinisme) Vezi definitia »