întiștí, întiștésc, vb. IV (înv.) a sili, a zori, a constrânge, a întisi. Vezi definitia »

citi, citesc I v. t. a ghici intențiile cuiva. II v. i. a bea, a trage la măsea. Vezi definitia »

tîști interj. – Exprimă ideea de săritură neașteptată. – Var. țusti. Creație expresivă, cf. fîș(t). – Der. țîșni (var. țișni), vb. (a izvorî, a ieși; a ieși în sus cu putere, a emana), în loc de *țîștni, cu suf. expresiv -ni; țîșnitor, adj. (care izvorăște, care emană cu avînt); țîșnitură, s. f. (salt, săritură; șuvoi); țușcă, s. f. (batistă cu noduri cu care se bat cei ce pierd la anumite jocuri; varietate de oi); țîșpoacă (var. țîșmoacă), s. f. (poșircă; Mold., lapte acru); țiștoacă, s. f. (tinerică, domnișoară); țoșcă (var. toșcă), s. f. (sac, desagă), comtaminat cu tașcă. Vezi definitia »

sa-ti fie bine Vezi definitia »

BUCURÈȘTI, s.m.p.p. Este capitala României. Vezi definitia »