HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

popăríe s.f. (înv.) preoțime. Vezi definitia »

GRIJÁNIE, grijanii, s. f. (Bis.; pop.) Cuminecătură, împărtășanie. – Griji + suf. -anie. Vezi definitia »

EPIGAMÍE s. f. atracție reciprocă dintre doi gameți de sex opus. (< fr. épigamie) Vezi definitia »

DECOROMANÍE s. f. (Rar) Manie pentru decoruri sau pentru decorații excesive. – Din fr. décoromanie. Vezi definitia »