MARTENSÍTĂ s. f. Constituent structural din aliaj fier-carbon la oțelurile călite. – Din fr. martensite. Vezi definitia »

perevíză, perevíze, s.f. (înv.) cartușieră (purtată de-a curmezișul pieptului). Vezi definitia »

mígmă s. f. – Ceară veche. Ngr. μίγμα „amestec”. Termen ecleziatic. Vezi definitia »

LASÉTĂ s. f. cordon croșetat îngust, drept sau rotund, din care se fac dantele. ◊ obiect de decorație interioară din acest cordon. (< fr. lacet) Vezi definitia »

SINAGÓGĂ s.f. 1. Casă de rugăciune, templu mozaic. 2. Organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. [Pl. -gi, -ge. / cf. fr. synagogue, gr. synagoge – reuniune]. Vezi definitia »