Definita cuvantului băligar
BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. S. n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [Var.: bălegár s. n., s. m.] – Baligă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu băligar
EVANGHELIÁR, evangheliare, s. n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii; tetravanghel. [Pr.: -li-ar] – Din fr. évangéliaire, lat. evangeliarium. Vezi definitia »
PRUNDÁR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoană care scoate și transportă prund. 2. Numele mai multor păsări mici care trăiesc pe lângă ape: a) prundăraș; b) codobatură; c) lăstun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar. Vezi definitia »
miștocar, -ă, miștocari, -e I. adj. 1. ironic, batjocoritor. 2. glumeț. 3. frivol, neserios. II. s. m., s. f. vorbitor de argou. Vezi definitia »
papornițar, papornițari s. m. (peior.) țăran. Vezi definitia »
CIRCULÁR, -Ă I. adj. în formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ (adv.) de jur împrejur. II. s. f. ordin, dispoziție care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. III. s. n. 1. ferăstrău în formă de disc. 2. (teatru) fundal care acoperă peretele din fundul scenei. (< fr. circulaire, lat. circularis) Vezi definitia »