PROCÁTOR, procatori, s. m. (Reg.) Avocat. – Din magh. prókátor. Vezi definitia »

PERCUTÓR s. n. piesă a închizătorului unei arme de foc care servește la percuția capsei cartușului sau a focosului. ◊ mecanism de aprindere a amorselor la mine. (< fr. percuteur) Vezi definitia »

șopór, șopoáre, s.n. (reg.) torent, puhoi. Vezi definitia »

SELFACTÓR s.n. Mașină folosită în filatura de lână, la care filarea semitortului alternează cu înfășurarea firului pe țevi. [< germ. Selfaktor, engl., fr. selfacteur]. Vezi definitia »

PĂSTRĂVIÓR, păstrăviori, s. m. Diminutiv al lui păstrăv (1). – Păstrăv + suf. -ior. Vezi definitia »