ARMÚRĂ, armuri, s. f. 1. Echipament metalic pentru protecția individuală a unui războinic din antichitate și din evul mediu. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură. 3. Înveliș protector al unui cablu electric. 4. Totalitatea semnelor de alterație așezate la începutul unui portativ, care indică tonalitatea lucrării muzicale respective; armătură. – Din fr. armure. Vezi definitia »

POTICNEÁLĂ, poticneli, s. f. Faptul de a (se) poticni. – Poticni + suf. -eală. Vezi definitia »

TROMBOCITOLÍZĂ s. f. distrugere a plachetelor sangvine. (< fr. thrombocytolyse) Vezi definitia »

morcioleálă s.f. (reg.) fleșcăraie, murdărie umedă. Vezi definitia »

BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. – Din ucr. braha. Vezi definitia »