ABȚÍNE, abțín, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate. – Din fr. (s')abstenir (după ține). Vezi definitia »

sfârșiciúne s.f. (înv.) sfârșeală; stare de leșin. Vezi definitia »

PROSPECȚIÚNE s. f. ansamblu al cercetărilor efectuate prin prospectare. (< fr. prospection) Vezi definitia »

CVADRIGÉMENE adj. f. pl. v. cvadrigemeni Vezi definitia »

DECAPITAȚIÚNE s.f. v. decapitație. Vezi definitia »