dóică (dóici), s. f. – Dădacă. Sl. (bg. dojkŭ, slov. dojka), cf. pol. dojka „vacă cu lapte”, din sl. doiti „a alăpta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, Cihac, II, 98). – Der. doici, vb. (a alăpta); doicie, s. f. (timpul în care o femeie este doică). Doică (Banat, Olt., Munt.) circulă în Trans. în forma daică (ALR, 222), din mag. dajka (Gáldi, Dict., 123). Cf. doniță. Vezi definitia »

vamă, vămi s. f. (prst.) impas erotic datorat vârstei, unui accident fizic sau psihic etc. Vezi definitia »

DÉCIMĂ s.f. 1. (Muz.) Interval care cuprinde zece trepte (o treaptă și o octavă). ♦ Treapta a zecea de la o treaptă dată. 2. Strofă de zece versuri. [< it. decima, cf. lat. decima – zecime]. Vezi definitia »

pelíncă (pelínci) s. f. – (Mold.) Scutec. Sl. pelenica, peleno „fașă” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250), cf. slov. plênica, rus. pelenka, mag. pelenka. Vezi definitia »

v'ântură-țáră s. m. și f., g.-d. lui v'ântură-țáră; pl. v'ântură-țáră Vezi definitia »