HEBETÚDINE s. f. stare de toropeală datorită căreia bolnavul este cufundat în amorțire fără delir. (< lat. hebetudo, fr. hébétude) Vezi definitia »

FLEXIÚNE s. f. 1. încovoiere, îndoire; mlădiere. 2. totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. (< fr. flexion, lat. flexio) Vezi definitia »

EXPLOZIÚNE s.f. v. explozie. Vezi definitia »

FÍNE s. n. (Livr.) Sfârșit. ◊ Loc. adv. În fine = a) în sfârșit; b) în concluzie. – Din it. fine, fr. fin, enfin. Vezi definitia »

INTERCESIÚNE s. f. intervenție în favoarea cuiva; mijlocire. (< fr. intercession, lat. intercessio) Vezi definitia »