TETRÁRH s.m. 1. Guvernatorul unei tetrarhii. 2. Titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. [< lat., gr. tetrarches < tetra – patru, archos – șef]. Vezi definitia »

PENTÁRH s. m. membru al unei pentarhii. (< fr. pentarque) Vezi definitia »

EXÁRH s. m. 1. titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul Roman de Răsărit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol. 2. căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ◊ organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă. (< fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarkhos) Vezi definitia »

TRIERÁRH s.m. (Ant.; la greci) Comandant al unei triere. [Pron. tri-e-. / < fr. triérarque, gr. trierarchos]. Vezi definitia »

ARHIERÁRH, arhierarhi, s. m. Cel mai mare în rang dintre ierarhii unei biserici. [Pr.: -hi-e-] – Din arhi- + ierarh. Vezi definitia »