TÁLĂ, tale, s. f. (Reg.) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, în forma tala) Încet-încet, haide-hai. – Et. nec. Vezi definitia »

HODÍNĂ, (3) hodine, s. f. (Reg.) V. odihnă. Vezi definitia »

PLESCÁVIȚĂ, plescavițe, s. f. (Pop.) 1. Numele unor boli de piele care se manifestă prin bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. 2. (Bot.; în forma plescaiță) Plantă erbacee cu frunze ovale, târâtoare, cu flori albe, care crește prin locuri umede și umbroase (Malachium aquaticum). [Var.: plescáiță s. f.] – Din scr. pljuskavice. Vezi definitia »

CRÓȘĂ s. f. (muz.) notă în valoare de o optime, cu coada terminată printr-un semn în formă de cârlig. (< fr. croche) Vezi definitia »

RADIOCOMBÍNĂ s. f. combină muzicală cu un aparat de radio, un electrofon și un dulap pentru discuri. (< radio² + combină) Vezi definitia »