pápă s. m. – Șeful bisericii romano-catolice. Lat. pappa (sec. XVII). – Der. papistaș, s. m. (catolic), din mag. pápistas (Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 152), cf. ngr. παπιστης, bg. papištaš; papal, adj., din fr. papal; papalitate, s. f., format după fr. papauté; papistăși, vb. refl. (a trece la catolicism); papiștășie, s. f. (catolicism); papistășesc, adj. (catolic). Vezi definitia »

SCINTIGRÁMĂ s.f. Înregistrare grafică a radioactivității unui țesut după introducerea în organism a unei substanțe radioactive; scintilogramă. [< fr. scintigramme]. Vezi definitia »

țaparínă, țaparíne, s.f. (reg.) prăjină cu o sfoară de care se leagă 11-12 undițe și o greutate ca să cadă în apă; șir. Vezi definitia »

ALBASPÍNĂ s. f. (Bot.) Păducel. – Lat. lit. alba spina. Vezi definitia »

LEVULÓZĂ s. f. fructoză. (< fr. lévulose) Vezi definitia »