stáncă², stănci, s.f. (pop.) 1. stăncuță, cioacă, ciochiță. 2. (reg.) cioară. 3. (deprec.) femeie cu pielea de culoare închisă. Vezi definitia »

ȚIGĂNCÚȚĂ, țigăncuțe, s. f. Țigăncușă. – Țigancă + suf. -uță. Vezi definitia »

SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Piesă la războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinții căruia trec firele de urzeală. ♦ Bețișor peste care se petrec ochiurile când se împletește o rețea sau o plasă. II. 1. Porțiune a scapulei care susține articulația umărului; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. ◊ Loc. adj. Lat în spete = cu umeri largi, spătos, voinic. ♦ Os lat care susține articulația membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. 2. (Reg.) Spătarul scaunului. III. (Înv.) Sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri. – Lat. spatha. Vezi definitia »

jemlúgă s.f. (reg.) lostriță. Vezi definitia »

ȘARLÓTĂ s.f. Cremă preparată din lapte, ouă, frișcă și gelatină turnată într-o formă tapetată cu biscuiți sau cu felii de cozonac. [< fr. charlotte]. Vezi definitia »