GLOÁTĂ, gloate, s. f. 1. (Depr.) Mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc; buluc, adunătură. 2. (În orânduirea feudală) Unitate de infanterie alcătuită din țărani. – Din sl. glota. Vezi definitia »

PRISPULÍȚĂ, prispulițe, s. f. Diminutiv al lui prispă (1); prispișoară, prispușoară. – Prispă + suf. -uliță. Vezi definitia »

DESCHIZĂTÚRĂ, deschizături, s. f. Loc liber prin care se poate pătrunde în interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea. – Deschide + suf. -ătură. Vezi definitia »

cúrmă s.f. (reg.) ascuțiș, tăiș. Vezi definitia »

CONTRAPÁNTĂ, contrapante, s. f. Pantă opusă unei alte pante în cadrul unei văi fluviale sau glaciare, cu formații geologice de durități și vârste diferite. – Din fr. contrepente. Vezi definitia »