DIASTÓLĂ s.f. 1. Dilatare ritmică a mușchilor inimii în momentul afluxului sanguin. 2. Lungire a unei silabe scurte. [< fr. diastole, cf. gr. diastole – dilatare]. Vezi definitia »

DIONÍNĂ s. f. (Fam.) Medicament pe bază de morfină, folosit ca analgezic al tusei. [Pr.: di-o-] – Din fr. dionine. Vezi definitia »

HÁRFĂ s. f. elem. harpă. Vezi definitia »

PARDALÍDĂ s. f. piele de panteră purtată de Bacus. (< fr. pardalide) Vezi definitia »

URGÉNȚĂ, urgențe, s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este urgent; situație care necesită o rezolvare urgentă; necesitate de a rezolva imediat o problemă. ◊ Loc. adv. De urgență = imediat, numaidecât, repede, fără întârziere. – Din fr. urgence. Vezi definitia »