ORTOPÓL, ortopoli, s. m. Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. – Din fr. orthopôle. Vezi definitia »

-COL Element secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) cultură, cultivare”, „care locuiește”, „locuitor”. [< fr. -cole, it. -colo]. Vezi definitia »

CREZÓL, crezoli, s. m. Numele mai multor substanțe extrase din gudroanele de cărbune și de lemn, folosite la prepararea bachelitei sau ca antiseptic. – Din fr. crésol. Vezi definitia »

HIDROSÓL s. n. soluție coloidală în care mediul de dispersie este apa. (< fr. hydrosol) Vezi definitia »

RESÓL s.n. Produs reprezentând prima fază de condensare în procesul de obținere a bachelitei. [< fr. résol]. Vezi definitia »