fărmăcitúră, fărmăcitúri, s.f. (înv.) fermecătorie, fermecătură. Vezi definitia »

CREMÓNĂ, cremone, s. f. Dispozitiv metalic folosit pentru închiderea unei ferestre sau a unei uși, construit din două vergele dispuse în prelungire și acționate cu ajutorul unui mâner. – Din fr. crémone. Vezi definitia »

a băga mortu-n casă expr. 1. a-i face cuiva neplăceri. 2. a da unui adversar o lovitură decisivă. Vezi definitia »

POLIONEVRAXÍTĂ s. f. boală a sistemului nervos central, cu leziuni localizate în substanța cenușie. (< fr. polionévraxite) Vezi definitia »

DUNÉTĂ s. f. mică punte deasupra punții principale la pupa unei nave. (< fr. dunette) Vezi definitia »