HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nici o formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe. Vezi definitia »

ECOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de ecofobie. (< fr. écophobe) Vezi definitia »

ZOB s.n. ~ 2. (Pop.) Ovăz; ~. Vezi definitia »

BOB¹ (‹ sl.) s. n., s. m. 1. S. m. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu tulpina înaltă de 80-120 cm, fistuloasă, cu frunze penat-compuse, flori albe sau roze și fructe păstăi mari, pieloase (Vicia faba); originară din Asia, este cultivată pentru nutreț. 2. S. n. Fructul bobului (1) și mai ales sămînța lui comestibilă (scoasă din păstaie). ♦ P. analog. Fruct sau sămînță a unor plante, mai ales a cerealelor; grăunte. 3. S. m. pl. Boabe (2) cu care se ghicește viitorul. ♦ Expr. A da în bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul bobilor. 4. S. n. Obiect de forma unui bob (2), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare; fir (de nisip), strop (de apă). Vezi definitia »

BOB³, boburi, s. n. Instalație pentru ridicarea materialelor de construcție. – Et. nec. Vezi definitia »