LEȘIÁLĂ, leșieli, s. f. (Reg.) Stare de slăbiciune, de sfârșeală; leșuială. [Pr.: -și-a-] – Leșie (Înv. „sfârșeală” – et. nec.) + suf. -eală. Vezi definitia »

SINARTRÓZĂ s.f. (Anat.) Articulație fixă între două oase fără interpunerea unei cavități sinoviale. [< fr. synarthrose, cf. gr. syn – cu, arthrosis – articulație]. Vezi definitia »

STÉLĂ s.f. Monument în formă de coloană sau de obelisc, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră, care poartă de obicei o inscripție. ♦ Colonetă având deasupra un obiect decorativ, o statuetă etc. [< fr. stèle, cf. gr. stele – coloană]. Vezi definitia »

SCRUMIÉRĂ, scrumiere, s. f. Obiect (de diferite forme și dimensiuni) în care se scutură scrumul de țigară și se aruncă mucurile și chibriturile arse; scrumelniță. [Pr.: -mi-e-] – Scrum + suf. -ieră (după fr. cendrier). Vezi definitia »

RUPTOÁRĂ s. f. (Var., înv.) Ruptoare, ruptă. (din rupt² + suf. -oară) Vezi definitia »