Definita cuvantului circumlocuție
CIRCUMLOCÚȚIE s.f. Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [Gen. -iei, var. circumlocuțiune s.f. / < lat. circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, cf. fr. circonlocution].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu circumlocuție
latréie s.f. (înv.) închinăciune, cult, slujbă, închinare. Vezi definitia »
publicație web ce conține articole periodice, ce au de obicei caracter personal (asemenea unui jurnal), fiind afișate în ordine cronologică inversă. Vezi definitia »
PREFABRICÁȚIE, prefabricații, s. f. Prefabricare. – Din fr. préfabrication. Vezi definitia »
UNDÁȚIE s.f. (Liv.) Mișcare ondulatorie. ♦ (Geol.) Mișcare tectonică verticală a scoarței Pământului; undulație. [Cf. germ. Undation, it. ondazione]. Vezi definitia »
CRIOANESTEZÍE s.f. (Med.) Anestezie la frig. [Pron. cri-o-, gen. -iei, var. crianestezie s.f. / cf. fr. cryanesthésie]. Vezi definitia »