Definita cuvantului circumlocuție
CIRCUMLOCÚȚIE s.f. Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [Gen. -iei, var. circumlocuțiune s.f. / < lat. circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, cf. fr. circonlocution].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu circumlocuție
DISTAZÍE s. f. (med.) dificultate în menținerea poziției ortostatice. (< fr. dystasie) Vezi definitia »
PROROGÁȚIE s. f. prorogare. (< fr. prorogation, lat. prorogatio) Vezi definitia »
SATANOFOBÍE s. f. demonofobie. (< Satana + -fobie2) Vezi definitia »
PARTICIPÁȚIE s.f. Faptul de a participa la o întreprindere comercială, investind bani sau alte valori materiale; cotă cu care participă cineva la un capital. [Gen. -iei. / cf. fr. participation, lat. participatio]. Vezi definitia »
PERSEVERÁȚIE s. f. perseverare; (spec.) statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare exasperantă. (< fr. persévération, lat. perseveratio) Vezi definitia »