RECÚRSIE s.f. (Fon.) Momentul în care organele articulatorii părăsesc poziția de articulare, revenind la normal; destindere. [Gen. -iei, var. recursiune s.f. / < lat. recursio]. Vezi definitia »

–FAZIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vorbire”, „de vorbire”. [< fr. -phasie, cf. gr. phasis]. Vezi definitia »

ATOPOGNOZÍE s. f. imposibilitate de a localiza o senzație percepută la suprafața corpului. (< fr. atopognosie) Vezi definitia »

VISTERNICÍE s. f. v. vistiernicie. Vezi definitia »

AMBLIOPÍE s. f. diminuare a acuității vizuale datorată unor boli, unor excese, sau bătrâneții. (< fr. amblyopie) Vezi definitia »