SÍLĂ, sile, s. f. 1. Sentiment de dezgust, de scârbă, de neplăcere, de repulsie față de cineva sau de ceva; aversiune. ◊ Loc. adv. În (sau, rar, cu, înv. de) silă = fără tragere de inimă, fără interes, fără plăcere; din obligație. 2. Constrângere. Loc. adj. și adv. Cu (de-a) sila ori în (sau de, cu) silă = fără voie, în mod forțat. ◊ Loc. adv. De silă, de milă = fiind obligat sau nevoit să..., vrând-nevrând; de voie, de nevoie. ◊ Loc. vb. (Înv. și reg.) A face (cuiva) silă = a sili (1), a forța (pe cineva). ◊ Expr. (Înv. și reg.) A-și face silă = a-și da mare osteneală, a se strădui. ♦ Violență, abuz săvârșit împotriva cuiva. 3. (Înv.) Putere, forță. ♦ (Concr.) Armată, oaste. ♦ (Reg.; cu determinări introduse prin prep. „de”) Mulțime de... – Din sl. sila. Vezi definitia »

MÉȘĂ s. f. 1. șuviță de păr. ◊ adaos de păr care completează și îmbogățește părul actorului sau al actriței atunci când e nevoie. 2. fâșie de tifon introdusă într-o rană adâncă pentru drenaj. (< fr. mèche) Vezi definitia »

CRÍDĂ, cride, s. f. (Reg.) Cretă. – Din ucr. krijda. Vezi definitia »

BACTERIOTOXÍNĂ s. f. Toxină produsă de bacteriile patogene. (< fr. bactériotoxine) Vezi definitia »

fălticeneáncă s. f., g.-d. art. fălticenéncei; pl. fălticenénce Vezi definitia »