DOHÓTNIȚĂ, dohotnițe, s. f. (Reg.) Vas în care se păstrează dohotul. – Dohot + suf. -niță. Vezi definitia »

ESTRÓZĂ s.f. (Biol.) Boală parazitară a oilor și caprelor, produsă de larvele de estru, care se localizează în sinusuri, provocând amețeli. [Scris și oestroză. / < fr. oestrose]. Vezi definitia »

FRAGRÁNȚĂ s. f. miros plăcut. (< fr. fragrance, it. fragranza) Vezi definitia »

IZOCHINOLÍNĂ s.f. (Chim.) Compus cu caracter aromatic obținut din gudron de cărbune, care se folosește în sinteza coloranților, a unor medicamente etc. [Var. isochinolină s.f. / < fr. isoquinoline]. Vezi definitia »

FURCULÍȚĂ, furculițe, s. f. 1. Obiect (de metal) alcătuit dintr-un mâner și doi până la patru dinți, cu ajutorul căruia se duce mâncarea la gură; furcuță (2). ◊ Loc. adj. În furculiță (sau în furculițe) = (despre barbă) cu părțile laterale mai lungi decât mijlocul; (despre mustăți) cu capetele răsucite în sus. 2. Fiecare dintre cele două piese curbate, încrucișate la unul dintre capete, prin care este fixată inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a împiedica rotirea inimii în plan orizontal; gemănare. [Pl. și: furculiți] – Furcă + suf. -uliță. Vezi definitia »