FINO-ÚGRIC, -Ă, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limbă fino-ugrică = (la pl.) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la sg.) limbă aparținând acestei familii. 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. – După fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch. Vezi definitia »

GELÓZIC, -Ă adj. Referitor la geloză. [< fr. gélosique]. Vezi definitia »

MAGNETOELÉCTRIC, -Ă adj. referitor deopotrivă la fenomenele magnetice și electrice. (< fr. magnéto-électrique) Vezi definitia »

FRONTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la frontologie. [< fr. frontologique]. Vezi definitia »

ÁRCTIC, -Ă adj. situat la Polul Nord; septentrional, boreal. (< fr. arctique, lat. arcticus, gr. arktikos) Vezi definitia »