PREZBIȚÍE, prezbiții, s. f. (Rar) Prezbitism. – Din fr. presbytie. Vezi definitia »

LÉCȚIE s. f. 1. formă de bază a organizării muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunoștințe într-o unitate de timp; oră de școală consacrată unei anumite discipline. ♦ a da (sau a lua) ~ ții = a (se) medita (2) în particular. ◊ temă, ceea ce elevul are de învățat la o materie într-o zi. 2. (fig.) învățătură morală, experiență (culeasă în urma unei întâmplări etc.). 3. dojană, mustrare. (< germ. Lektion, lat. lectio) Vezi definitia »

MACRODONTÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare excesivă a dinților; megalodontie. [Gen. -iei. / < fr. macrodontie, cf. gr. makros – mare, odous – dinte]. Vezi definitia »

ZĂMĂRÍE, zămării, s. f. (Reg.) Mâncare cu zeamă multă; cantitate mare de zeamă. – Zamă + suf. -ărie. Vezi definitia »

ISOGAMÍE s.f. v. izogamie. Vezi definitia »