GOLIÁRD s. m. nume dat poeților medievali rătăcitori, de limbă latină, care celebrau în poeziile lor bucuria de a trăi într-un spirit libertin, adesea satiric. ◊ student medieval. (< fr. goliard) Vezi definitia »

ABSÚRD, -Ă, absurzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care contrazice gândirea logică, care nesocotește legile naturii și ale societății, contrar bunului-simț; ilogic. ◊ Loc. adv. Prin absurd = admițând un raționament fals, o situație aproape imposibilă. ♦ Reducere la absurd = metodă de demonstrare a unui adevăr, arătând că punctul de vedere contrar duce la absurd. 2. S. n. Ceea ce este absurd (1). – Din fr. absurde, lat. absurdus. Vezi definitia »

DEZACÓRD s. n. lipsă de acord, de armonie; neînțelegere, diferend, disensiune. ◊ (gram.) lipsa acordului între cuvinte legate prin raporturi de determinare. (< fr. désaccord) Vezi definitia »

BATAILLARD [bataiár], Paul (1816-1894), istoric și publicist francez. Participant la Revoluția din 1848 din Franța. Filoromân. Studii și lucrări consacrate unor momente din istoria poporului român („Principatele Valahiei și Moldovei înaintea Congresului”). M. de onoare al Acad. Române (1872). Vezi definitia »

FULÁRD s.n. v. fular. Vezi definitia »