SINTETÍSM s. n. Faptul, însușirea de a fi sintetic; caracter sintetic. – Sintet[ic] + suf. -ism. Vezi definitia »

IDILÍSM s.n. Caracteristică a ceea ce este idilic; preferință pentru elemente idilice. [< idilă + -ism]. Vezi definitia »

ENDOREÍSM s. n. caracterul, situația a ceea ce este endoreic. (< fr. endoréisme) Vezi definitia »

VERBALÍSM s.m. Metodă de învățământ care constă în a învăța mai mult cuvinte decât a forma raționamentul elevilor. ♦ Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor; abuz de cuvinte în detrimentul ideilor. [< fr. verbalisme]. Vezi definitia »

POLILINGVÍSM s.n. Întrebuințare curentă și în egală măsură a mai multor limbi diferite de către același individ sau același grup social. [Cf. fr. polylinguisme]. Vezi definitia »