PLANTÁȚIE s. f. 1. unitate de producție agricolă pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.). 2. totalitatea plantelor (din aceeași specie) cultivate pe un teren special amenajat. 3. plan după care se așază în scenă elementele decorului și mobilierului. (< fr. plantation, lat. plantatio) Vezi definitia »

HEMIANOSMÍE s.f. (Med.) Pierdere a simțului mirosului pe jumătate din mucoasa nazală. [Pron. -mi-an-, gen. -iei. / < fr. hémianosmie, cf. gr. hemi – jumătate, an – fără, osme – miros]. Vezi definitia »

TERMINÁȚIE s.f. 1. Partea terminală a unui lucru. 2. (Lingv.) Sunet (sau grup de sunete) care se află la sfârșitul unui cuvânt. ♦ (Rar) Desinență. [Gen. -iei. / cf. lat. terminatio, fr. terminaison]. Vezi definitia »

GEOLOGÍE s. f. Știință care studiază modul de formare, alcătuirea și istoria dezvoltării globului terestru. ♦ Manual în care se studiază această știință. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologie. Vezi definitia »

APROCTÍE s. f. lipsa congenitală a anusului. (< fr. aproctie) Vezi definitia »