Definita cuvantului providență
PROVIDÉNȚĂ s. f. (În concepțiile religioase) Înțelepciune supremă a divinității în conducerea lumii. ♦ (Art.) Divinitatea, dumnezeirea, Dumnezeu. ♦ Grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinității. ♦ Fig. (Rar) Persoană sau împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva. – Din lat. providentia, fr. providence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu providență
căíță (căíțe), s. f. – 1. Scufie sau bonetă cu formă tipică, purtată de femeile din Banat și Trans. – 2. (Trans.) Pălărie bărbătească. – 3. Placentă. – 4. Breloc. Sb., cr. kaica „scufie tipică, împodobită cu monede de aur” (Cihac, III, 38), cf. bg. kaica (Conev 85). Vezi definitia »
borílă s.n. (reg.) vânt din sud. Vezi definitia »
SEPULTÚRĂ, sepulturi, s. f. (Rar) Loc de înmormântare; mormânt. – Din fr. sépulture, lat. sepultura. Vezi definitia »
ARIERGÁRDĂ, ariergărzi, s. f. Parte a armatei destinată pentru siguranța spatelui trupelor. [Pr.: -ri-er-] – Fr. arrière-garde. Vezi definitia »
SURDOBAROCÁMERĂ s.f. Barocameră cu izolație fonică perfectă. [< surdo- + barocameră]. Vezi definitia »