PUIȘÓR¹, (1) puișori, s. m., (2, 3) puișoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui¹; puiuleț, puiuț. 2. S. n. (Reg.) Doniță mică. 3. S. n. Pernă mică, care se așază sub cap (peste o pernă mare); puiuț. [Pr.: pu-i-] – Pui¹ + suf. -ișor. Vezi definitia »

INTERPELATÓR s.m. Cel care face o interpelare (1) [în DN]. [Cf. fr. interpellateur]. Vezi definitia »

AUTOMALAXÓR s. n. malaxor pe un autovehicul. (< auto² +malaxor) Vezi definitia »

CÁSTOR I. s. m. mamifer rozător semiacvatic care își face cuiburi pe marginea râurilor; biber. II. s. n. blana prelucrată a acestui animal. ◊ postav din păr de castor (I). (< fr., lat. castor) Vezi definitia »

PIEITÓR, -OÁRE adj. v. pieritor. Vezi definitia »