Definita cuvantului col
-COL Element secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) cultură, cultivare”, „care locuiește”, „locuitor”. [< fr. -cole, it. -colo].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu col
TRIPÓL s. m. rețea electrică tripolară. (< fr. tropôle) Vezi definitia »
CAPÍTOL, capitole, s. n. Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc. [Var.: (înv.) capítul s. n.] – Din it. capitolo, lat. capitulum. Vezi definitia »
fachiól (-oále), s. f. – Țesătură fină de lînă albă, pentru basmale. – Var. fachiul, (Banat) fachiu, (Trans.) fotiol. Van. faziol (it. fazzoletto, batista), prin intermediul mag. fátyol (Cihac, II, 497; Eguiluz 400; DAR; Gáldi, Dict., 126), cf. ngr. φαϰιόλης, ngr. φαϰιόλιον, de unde pare a-l fi luat Bolintineanu, ca împrumut individual, cf. sb. fačol, alb. fastšol. Cf. Battisti, III, 1610. Vezi definitia »
SOL1- elem. „soare”. (< lat. sol) Vezi definitia »
PIROGALÓL s. m. substanță organică albă, cristalină, solubilă în apă, folosită ca revelator în fotografie, antiseptic, colorant pentru piei etc.; acid pirogalic. (< fr. pyrogallol) Vezi definitia »