-FTÓNG elem. „sunet, vocală”. (< fr. -phtongue, cf. gr. phtongos) Vezi definitia »

TRIFTÓNG, triftongi, s. m. Emisiune în limitele unei singure silabe a trei elemente vocalice cu timbre diferite. – Din fr. triphtongue. Vezi definitia »

GONG. n. Instrument muzical de percu ie constând dintrâ??un disc de metal usor bombat, suspendat, care, lovit cu un ciocĂ?nel special, produce un sunet ca de clopot. -Din fr., engl. Gong Vezi definitia »

kídnapping (angl.) s. n., art. kídnappingul Vezi definitia »

SUPERLÓNG adj. inv. (despre țigări) extrem de lung. (< engl. superlongue) Vezi definitia »