pécie, pécii, s.f. (înv. și reg.) 1. carne macră de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lângă șira spinării), bună pentru friptură. 2. bucată sau felie de carne macră, sărată și afumată. 3. friptură. 4. tocană de carne. 5. bucată de slănină cât lungimea porcului. 6. peritoneu. 7. (în sintagmă) pecia popii = bucată de colac pe care o ia preotul la biserică. 8. măruntaie. Vezi definitia »

AZOTURÍE s.f. (Med.) Eliminare anormală de compuși azotați prin urină. [Gen. -iei. / < fr. azoturie, cf. fr. azote – azot, gr. ouron – urină]. Vezi definitia »

zoofilíe s. f., art. zoofilía, g.-d. zoofilíi, art. zoofilíei Vezi definitia »

ÁRIE¹, arii, s. f. 1. Loc neted și bătătorit unde se treieră cerealele. ♦ Bătătură (1). 2. Suprafață de teren netedă, pe care se așază cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcții, se prepară betonul etc. – Lat. area. Vezi definitia »

EXCÍZIE s.f. (Med.) Înlăturare (a unei porțiuni de țesut sau organ) prin tăiere. ♦ (Tehn.) Tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. [Gen. -iei, var. exciziune s.f. / cf. fr. excision, lat. excisio]. Vezi definitia »