PLUGÁR, plugari, s. m. 1. Muncitor rural sau mic proprietar agricol care se ocupă cu lucrarea pământului; agricultor; p. gener. țăran. 2. (Reg.) Flăcău care umblă cu plugușorul în ajunul Anului nou. – Plug + suf. -ar. Vezi definitia »

ADJUDECATÁR, -Ă s.m. și f. Cel căruia i se adjudecă un lucru la o licitație publică. [Cf. fr. adjudicataire]. Vezi definitia »

ALLENDE NAGAR v. Hyderabad (1.). Vezi definitia »

pojár (pojáruri), s. n. – 1. (Înv.) Incendiu, foc. – 2. Rujeolă. – 3. În poezie, înflăcărare, ardoare, patos. – Megl. pujar. Sl. požarŭ (Miklosich, Lexicon, 683; Cihac, II, 156; Conev 42), cf. bg., slov., pol. požar și jar. – Der. pojarnic, s. m. (înv., pompier), din rus. požarnyj; pojernicie, s. f. (cazarmă de pompieri); pojarniță, s. f. (alambic; Olt., jăratic; sunătoare, Hypericum perforatum); pojeri (var. pojări), vb. (înv., a aprinde). Vezi definitia »

TISULÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la țesuturi, al țesuturilor. [Cf. fr. tissulaire]. Vezi definitia »