CARCASĂ, carcase, s. f. 1. Îmbrăcăminte metalică exterioară a unui sistem tehnic, care susține anumite elemente ale acestuia și, eventual, îl protejează împotriva acțiunilor exterioare. 2. Totalitatea oaselor care alcătuiesc scheletul unui animal. 3. Scheletul unei mașini, al unei construcții etc. – Din fr. carcasse. Vezi definitia »

MEZOSFÉRĂ s.f. 1. Învelișul cuprins între 1200 și 2900 km în adâncimea Pământului, în care predomină sulfurile și oxizii metalelor grele (fier, nichel și magneziu). 2. Strat atmosferic care se întinde deasupra stratosferei între 40 și 80 km altitudine. [< fr. mésosphère, cf. gr. mesos – mijloc, sphaira – sferă]. Vezi definitia »

GELATÍNĂ s. f. 1. substanță proteică coloidală extrasă prin fierbere din oase, cartilaje etc., folosită în industria alimentară și farmaceutică, în bacteriologie, tehnică etc. ◊ piele crudă, pregătită pentru tăbăcire. 2. preparat dulce din sirop de fructe sau dintr-o cremă închegată cu gelatină (1). (< fr. gélatine, it. gelatina) Vezi definitia »

NEURÍNĂ, neurine, s. f. Substanță organică toxică care se găsește de obicei în materiile intrate în putrefacție. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurine. Vezi definitia »

CHINOLEÍNĂ s.f. Substanță organică lichidă cu proprietăți bazice, care se obține prin distilarea uleiurilor de oase. [Pron. -le-i-, var. chinolină s.f. / < fr. quinoléine, cf. engl. quinoline, germ. Chinolin] Vezi definitia »