DECÚRIE, decurii, s. f. 1. Subunitate de cavalerie în armata romană, formată din zece soldați. 2. Colegiu de mici funcționari la Roma și în municipiile romane. – Din lat. decuria. Vezi definitia »

ABLÁȚIE, ablații, s.f. 1. Proces de pierdere a gheții prin topire, evaporare sau prin ruperea bucăților de gheață din fruntea ghețarului, sub formă de gheață moartă. 2. Proces de îndepărtare a materialelor fine de la suprafața scoarței terestre, prin intermediul agenților externi geomorfologici (apă, vânt, gheață etc.). – [Sursa: M. Ielenicz și colaboratorii, 1999, Dicționar de geografie fizică, Editura Corint, București] Vezi definitia »

RELÍGIE s. f. 1. formă a conștiinței sociale caracterizată prin credința într-o divinitate, într-o ființă supranaturală, creatoare și guvernatoare a cosmosului și prin oficierea unui cult; confesiune. 2. (fig.) crez; cult; lucru sfânt. (< fr. religion, lat. religio, germ. Religion) Vezi definitia »

ZNAMÉNIE, znaménii, s. f. (Înv.) Semnal. (din sl. znamenije) Vezi definitia »

GERIATRÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază și tratează bolile bătrâneții. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. gériatrie. Vezi definitia »