ABLAȚIÚNE, ablațiuni, s. f. 1. Transportare (prin acțiunea vântului, a apelor sau a ghețarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. 2. Îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanță, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis. Vezi definitia »

HIPOFUNCȚIÚNE s.f. v. hipofuncție. Vezi definitia »

DEAMBULAȚIÚNE s.f. v. deambulație. Vezi definitia »

CONTRAPÚNE, contrapun, vb. III. Tranz. (Rar) A opune. – Contra¹- + pune. Vezi definitia »

ALBUMINÓNE s. f. pl. partea de proteine din serul sangvin care nu se coagulează prin încălzire. (< fr. albuminones) Vezi definitia »