Definita cuvantului complementar
COMPLEMENTÁR, -Ă adj. Care întregește un lucru, un fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formează împreună cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. // s.f. (Mat.) Una dintre cele două submulțimi ale unei mulțimi mai mari. [Cf. fr. complémentaire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu complementar
pliscár2, pliscári, s.m. (reg.) papuc. Vezi definitia »
iurúc-bairactár, iurúc-bairactári, s.m. (înv.) stegarul care purta iuruc-bairacul (v.). Vezi definitia »
PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, adj. Care aparține unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ Fig. Măreț; bogat, îmbelșugat; somptuos. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. princier. Vezi definitia »
MONETÁR, -Ă, monetari, -e, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care aparține monedei, privitor la monedă. ◊ Sistem monetar = ansamblul reglementărilor legale cu privire la moneda unui stat. 2. S. n. Inventar al banilor, sortați după valoare, pe fișicuri și monede, întocmit de un mânuitor de bani la predarea casei. 3. S.rn. Persoană care lucrează la baterea de monede. – Din fr. monétaire. Vezi definitia »
OCTOGENÁR, -Ă adj., s. m. f. (om) în vârstă de 80 de ani. (< fr. octogénaire, lat. octogenarius) Vezi definitia »