Definita cuvantului completiv
COMPLETÍV, -Ă adj. Care complinește, care servește drept complement. ◊ Propoziție completivă (și s.f.) = propoziție subordonată care îndeplinește față de propoziția regentă funcția de complement. [< lat. completivus, cf. fr. complétif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu completiv
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif. Vezi definitia »
FOTOREZISTÍV, -Ă adj. fotoconductiv. (< fr. photorésistif) Vezi definitia »
CONSERVATÍV2, -Ă adj. conservator. (< germ. konservativ) Vezi definitia »
factitív1 adj. m.; f. factitívă, pl. factitíve Vezi definitia »
RADIATÍV, -Ă adj. referitor la radiații. ♦ (met.) bilanț ~ = diferența dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de suprafața terestră într-un timp dat. (< fr. radiatif) Vezi definitia »