DINȚÁR, dințare, s. n. 1. Unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei lui. 2. Grătar în dreptul scocului morii. – Dinte + suf. -ar. Vezi definitia »

UNICAPSULÁR, -Ă adj. (despre fructe) cu o singură capsulă. (< fr. unicapsulaire) Vezi definitia »

EMBRIONÁR, -Ă adj. 1. De embrion, referitor la embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. (Fig.) Abia născut, în germen, la începutul existenței, al dezvoltării. [Cf. fr. embryonnaire]. Vezi definitia »

sar de la o idee la alta Vezi definitia »

TERNÁR, -Ă adj. format din trei unități, divizibil cu 3. ◊ (despre substanțe organice) din trei elemente (carbon, hidrogen și oxigen). ◊ (despre măsură, ritm) din trei elemente ritmice. (< fr. ternaire, lat. ternarius) Vezi definitia »