Definita cuvantului comutare
COMUTÁRE s.f. 1. Acțiunea de a comuta și rezultatul ei; comutație. ◊ (Jur.) Comutarea pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai ușoară. 2. (Mat.) Operație efectuată asupra unui șir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale șirului. 3. Fenomenul elaborării unor reflexe condiționate diferite la unul și același stimul în funcție de schimbarea condițiilor mediului ambiant. ♦ Particularitate a atenției cuiva de a trece ușor de la o activitate la alta. 4. Procedeu, folosit mai ales în lingvistica structuralistă, constând în înlocuirea unui element lingvistic cu altele din același plan sau cu zero, pentru a determina astfel valoarea lui în limbă. [< comuta].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu comutare
PLUVIODENUDÁRE, pluviodenudări, s. f. Acțiunea de denudație exercitată de scurgerea apelor provenite din precipitații. [Pr.: -vi-o-] – Cf. pluvial și denudare (rar „denudație”). Vezi definitia »
PRĂDÁRE, prădări, s. f. Acțiunea de a prăda și rezultatul ei; jaf, pradă, prădat1. – V. prăda. Vezi definitia »
văpăiére (înv.) s. f., g.-d. art. văpăiérii; pl. văpăiéri Vezi definitia »
APRECIÉRE, aprecieri, s. f. Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei; prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză. ◊ Expr. A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = a supune (ceva) judecății sau opiniei cuiva. [Pr.: -ci-e-]. Vezi definitia »
ARIMÁRE s. f. Acțiunea de a arima; arimaj. – V. arima. Vezi definitia »